Haos și dezechilibru
Ne naștem pe ton de exerciții de echilibristică, de aceea ne clătinăm și ne dezechilibrăm la prima încercare de a păși liber.
Despre eșec, destule, depinde cum îl percepi. L-am tot experimentat, din copilărie, de la prima căzătură de pe bicicletă(ruptă-n două de altfel), de la primele vietăți rănite adunate de pe străzi, pe care nu am reușit să le mai salvez. La cele din urmă, am simțit pentru prima dată(și multe alte dăți ce au mai urmat) cum e...să ți se rupă sufletul.
Despre eșec, huh..e inevitabil, e pentru oricine și, de obicei nu vine singur, își cam ia și frații. Pregătit? Uneori poți fi..doar uneori. Lucrurile se rezumă la a nu cădea, a nu te opri și în cele din urmă a nu sfârși prin abandon. Întreaga noastră existență este un exercițiu continuu de accedere către o înțelegere a sensului vieții și al fenomenelor ce ni se tot întâmplă. A fi echilibrat înseamnă a găsi calea de mijloc între siguranța și ordinea programată pentru viitor și haosul neplănuit care înconjoară spațiul sigur. Un exemplu simplu ar fi planificarea unei călătorii la niște cunoscuți undeva, departe. În mod neașteptat oprirea ar fi undeva pe la mijlocul distanței dintre cele două destinații și planurile s-ar descosi fir cu fir. Drumul e închis și nicăieri nu a fost consemnat acest aspect, deși te-ai interesat înainte. Haosul s-a instalat în fiecare gând și idee de a face ceva în acel moment, pentru că acum brusc în câteva momente lucrurile s-au schimbat, nu mai știi ce urmează să faci. Însă, dorința de echilibru a ființei ar veni cu idei proaspete pentru a-și dezvolta potențialul și spiritul aventurier prin alte căi, fără a schimba scopul final. Spiritul aventurier ar schimba ruta și ar mai adăuga câteva lucruri pe listă. Ar învăța și vedea alte spații, alte ființe, ar simți altceva. Atunci ești undeva între cele lumi diametral opuse, te aflii la punctul în care cele două încep deja prin a se bifurca(haosul și ordinea). Acesta este echilibrul, este evoluția și antrenarea reacției propriei ființe la ceea ce i se pune în față.
E frumusețea și bucuria acceptării haosului din cadrul unei vieți programate să alunece conform planului.
Despre eșec, destule, depinde cum îl percepi. L-am tot experimentat, din copilărie, de la prima căzătură de pe bicicletă(ruptă-n două de altfel), de la primele vietăți rănite adunate de pe străzi, pe care nu am reușit să le mai salvez. La cele din urmă, am simțit pentru prima dată(și multe alte dăți ce au mai urmat) cum e...să ți se rupă sufletul.
Despre eșec, huh..e inevitabil, e pentru oricine și, de obicei nu vine singur, își cam ia și frații. Pregătit? Uneori poți fi..doar uneori. Lucrurile se rezumă la a nu cădea, a nu te opri și în cele din urmă a nu sfârși prin abandon. Întreaga noastră existență este un exercițiu continuu de accedere către o înțelegere a sensului vieții și al fenomenelor ce ni se tot întâmplă. A fi echilibrat înseamnă a găsi calea de mijloc între siguranța și ordinea programată pentru viitor și haosul neplănuit care înconjoară spațiul sigur. Un exemplu simplu ar fi planificarea unei călătorii la niște cunoscuți undeva, departe. În mod neașteptat oprirea ar fi undeva pe la mijlocul distanței dintre cele două destinații și planurile s-ar descosi fir cu fir. Drumul e închis și nicăieri nu a fost consemnat acest aspect, deși te-ai interesat înainte. Haosul s-a instalat în fiecare gând și idee de a face ceva în acel moment, pentru că acum brusc în câteva momente lucrurile s-au schimbat, nu mai știi ce urmează să faci. Însă, dorința de echilibru a ființei ar veni cu idei proaspete pentru a-și dezvolta potențialul și spiritul aventurier prin alte căi, fără a schimba scopul final. Spiritul aventurier ar schimba ruta și ar mai adăuga câteva lucruri pe listă. Ar învăța și vedea alte spații, alte ființe, ar simți altceva. Atunci ești undeva între cele lumi diametral opuse, te aflii la punctul în care cele două încep deja prin a se bifurca(haosul și ordinea). Acesta este echilibrul, este evoluția și antrenarea reacției propriei ființe la ceea ce i se pune în față.
E frumusețea și bucuria acceptării haosului din cadrul unei vieți programate să alunece conform planului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu