Avem nevoie de ..

  ..de foarte multe lucruri cu siguranţă, lucruri care diferă la fiecare dintre noi cât şi la aceeaşi persoană de-a lungul timpului.
  Când eşti mic crezi că ai nevoie de dulciuri, jucării şi un program de joacă fără limită când de fapt ai nevoie de o mamă şi de un tată bun. Există acest "când de fapt.." pentru că probabil doar cei ce nu au nişte părinţi buni sau poate nici nu îi au ştiu NU ce înseamnă, ci cât de mult ar conta; e de nedescris.
Mai târziu credem că avem nevoie de haine, bani, seri nebune şi sticle bune, cât mai multe, când de fapt avem nevoie să ne găsim locul, să ne modelăm, să ne construim și să ne îmbogățim mult de tot.. SUFLETUL. Povestea continuă printre momentele ce curg aspru peste trupurile noastre şi ne avertizează că îmbătrânim, că nu suntem aici pe vecie. Avem nevoie să ne regăsim, să iubim, să profesăm, să fim doriţi, de aripi să zburăm peste greutăţi, să evităm orice impact negativ major. Pe lângă toate astea, avem nevoie să nu fim singuri, să nu ne simţim singuri pentru că poţi fi singur şi în cele mai aglomerate locuri, la masa cea mai numerosă de la o terasă, oricând şi chiar cu oricine. Oamenii singuri sunt puternici dacă reuşesc să facă faţă, sunt de admirat dacă mai găsesc motivaţie şi forţă să lupte. Şi-s atâţia oameni singuri: copii orfani, bătrâni rămaşi ai nimănui după ani de căsnicii când unul se stinge şi atât de trişti rămași în casele lor unde doar iarna lemnele ce ard în sobe se mai aud..atât de multă singurătate în lume.. :)
  Încep să cred că cea mai mare nevoie a noastră e nevoia de oameni căci cu o mână de oameni de partea ta poţi avea întreaga lume, fără ei în schimb castele se fărâmă încetișor treaptă cu treaptă.