20+
Suntem atingeri ale vârfului de creion pe o mare hartă, ne
proiectăm periodic direcţii în care dorim să ne îndreptăm pașii şi sfârşim
neaşteptat deseori. Lăsăm şi pierdem urme şi deşi avem impresia că avem
aripi uneori, de fapt ne strivim mai uşor la impactul cu realitatea căci în
definitiv nu putem zbura. Avem în schimb infinitul.. o infinitate de
gânduri, o infinitate de momente, o infinitate de fire de iarbă, o
infinitate de sunete, o infinitate de infinităţi.
Nu suntem perfect funcţionabili, pierdem fix noţiunea timpului, a principalului nostru inamic, eroare. Mă gândesc că poveştile noastre în care suntem principalii protagoniști se intersectează în același volum cu al unor oameni poate prea frumos, poate de prea multe ori pentru a fi pur și simplu întâmplător.. Căutăm emoţii şi sentimente dar când ne privim în oglindă vedem doar tenul, gâtul, mâinile.. nu ne uităm cu atenție spre zâmbetul sau posomorârea din ochi, de pe buze. Egalăm momentele de sinceritate cu minciuna, căutăm să admirăm frumuseţea ori să corectăm ridurile, DE PE FAŢĂ. Ne uităm mai des la filme şi lăsăm poveştile noastre deoparte, ajungem să ne trăim împlinirile în regăsirea printre personajele lor pentru câteva minute, am ajuns să ne mulţumim cu atât. Ne consumăm mai mult pentru trei cuvinte ale unor oameni ieftini decât pentru propriile noastre acţiuni. Plasăm ţinte în trecut şi ne îndreptăm nebunește către viitor. Ne e teamă de succes mai mult decât de eşec şi refuzăm să mai luptăm pentru el. Nopţi haotice şi dimineţi confuze, cu un picior în groapă şi altul la mal ne clătinăm, avem oameni care să ne ţină de mână..ACUM.
Ne aliniem printre cei mulţi până când pierdem rândul, abia apoi ne întoarcem acasă şi ne uităm din nou în oglindă, urmează să vedem ce a rămas din noi și nu-i vorba doar de riduri.
Noi, generaţia 20+ .
Nu suntem perfect funcţionabili, pierdem fix noţiunea timpului, a principalului nostru inamic, eroare. Mă gândesc că poveştile noastre în care suntem principalii protagoniști se intersectează în același volum cu al unor oameni poate prea frumos, poate de prea multe ori pentru a fi pur și simplu întâmplător.. Căutăm emoţii şi sentimente dar când ne privim în oglindă vedem doar tenul, gâtul, mâinile.. nu ne uităm cu atenție spre zâmbetul sau posomorârea din ochi, de pe buze. Egalăm momentele de sinceritate cu minciuna, căutăm să admirăm frumuseţea ori să corectăm ridurile, DE PE FAŢĂ. Ne uităm mai des la filme şi lăsăm poveştile noastre deoparte, ajungem să ne trăim împlinirile în regăsirea printre personajele lor pentru câteva minute, am ajuns să ne mulţumim cu atât. Ne consumăm mai mult pentru trei cuvinte ale unor oameni ieftini decât pentru propriile noastre acţiuni. Plasăm ţinte în trecut şi ne îndreptăm nebunește către viitor. Ne e teamă de succes mai mult decât de eşec şi refuzăm să mai luptăm pentru el. Nopţi haotice şi dimineţi confuze, cu un picior în groapă şi altul la mal ne clătinăm, avem oameni care să ne ţină de mână..ACUM.
Ne aliniem printre cei mulţi până când pierdem rândul, abia apoi ne întoarcem acasă şi ne uităm din nou în oglindă, urmează să vedem ce a rămas din noi și nu-i vorba doar de riduri.
Noi, generaţia 20+ .
Comentarii
Trimiteți un comentariu